"De ce nu te inveti tu, psihi min..."

Nu suport cerurile plumburii. Valatuci grosi, in nuante de gri, valatuci care te acopera si te apasa si te forteaza, iti poruncesc sa gandesti. Nu sa gandesti, sa meditezi. La tine, la cei de langa tine, la cei acum departe de tine, la tine departe de tine.

Am citit undeva ca exista oameni care insista sa actioneze impotriva lor. Cred ca e o boala care ia proportii la nivel pandemic, chiar, desi n-as vrea sa ma hazardez: nu e (inca) panica... Ar trebui tratate persoanele in care incuiba vreun semn catusi de mic al bolii, ar trebui tratate si ingrijite mai ceva ca heroinicii, ciroticii si leprosii la un loc. Ar trebui sa se scrie memorii si initiative legislative, sa se infiinteze oengeuri si sa se aloce cu prioritate fonduri europene pentru cei care nu stiu cum sa scape de ei insisi, de singuratati auto-impuse, de lancezeli in miasme de compromis, de autocompatimiri, de hotararea ultima de a-si face siesi, prin sinele sau, practic, complicatii si malitiozitati. Ar trebui instructati corespunzator voluntari ai Armatei Salvarii care sa te consilieze si sa te asiste pe parcursul vindecarii de tine.

Desigur, trebuie gasit un posibil slogan al unei inevitabile campanii - iata, va provoc sa acceptati provocarea de a va descatusa creativitatea si a va dezlantui in blogosfera. Si pentru ca sunt sigura ca si timpul vostru inseamna bani (muuult mai putini decat v-ar trebui), cine gaseste sloganul castigator primeste un...un...un ce? UN NASTURE (multumim, maestre!)

Incep io prima, cum altfel decat in stilul traditional mioritic, adik furand de la altii. In acest caz particular, este vorba despre poporul vecin si pretin caruia i-am invadat recent litoralul - ce va mai bucuraaaaati, ce va mai plaaaace! - poporul croat. "Totul pentru mine, nimic pentru tine!" - e sloganul povestii de succes a lui Josko Kraljevic Risa, ales primar in orasul Prolozac (desi sloganul mergea perfect pentru Pula, parerea mea...).

Uita-te la ei, ce inactivi sunt! Scriti, scriti, scriti!