Cu ochii abia mijiti la soare pe o banca mazgalita cu creta, ascult zumzaiala copiilor din parculet. Imi atrage atentia un glas pisicit: "Mami, mami, acum il dau in leagan pe Ionut cel imaginar!" Ma zgaiesc curioasa si nitel inspaimantata - un pici de vreo 4-5 ani, incotosmanat din cap pana-n picioare, impinge de zor lanturile leaganului gol. Maica-sa, absenta, cu celularul la urechi, defileaza intepata pe langa spatiul de joaca: "Bine, bine..." Pustiul insista: "Asa dau mamele in leagan copiii?" Niciun raspuns.
- Ionut cel pitic voia sa sara din copac, dar acum se va da in leagan.
- ...
- Mami, daca se rup lanturile?
- Nu mai vorbi tampenii. Esti aproape de pamant, nu patesti nimic.
- ...
- Da' ai putea sa-ti prinzi capu' acolo lejer!
- aaaa...(privire inspaimantata)
Intr-alt colt de parc, niste pustani joaca fotbal - o singura fata are curajul sa intre in joc - pasiva, se asaza cuminte in poarta. De pe balansoar, aranjandu-si pletele, alte trei colege o privesc dezaprobator si-si scot telefoanele roz.
Viata.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu