"When you look at the dark side, careful you must be... For the dark side looks back"
Mi-e frica...
vineri, 31 octombrie 2008
joi, 30 octombrie 2008
Aaaa....si tu. Pentru cunoscatori
Asa, haideti sa demaram o rubrica intitulata generic : "Ce ne enerveaza ... ". In episodul de astazi, despre banci, in general, si bancile din Romania, in special.
Nu ma leg de criza financiara - n-am credite ca n-am avut niciodata bani sa iau bani, asa ca nu ma afecteaza zeci de comisioane ascunse sau mai putin ascunse, motivate sau mai putin motivate de caderea bursei din Shanghai si motzul pus pe dreapta la fesul seicului Bruneiului sau ceva.
Atata decat ca odata demult, "tare demult", vorba slagarului, avusei o bursa peste hotare intr-o mandra tara nu prea vecina, nici prea pretina, da' nitel ruda. Asaaa ... si bursa lui peste prajit venea p o bucatica plasticata de ceva, anume un card in euroi de la BCR (ups, dom' Erste, sa treceti pe la casierie! ca io am tot trecut). E, tanara si nestiutoare in ale finante-bancilor, la finalul prelungitului meu sejur in Francia, revenind pe mioritica gura de rai, ce-mi spusei?! Daca tot m-ati mancatara de cam juma' din bursa pe o luna cu comisioanele mamelor, tatilor si strabunilor vostri dar! astazi si maine, ian sa mananc si io o paine alba cu ce mi-am luat de la gura 5 luni si sa lichidez contul / cardul, sa arunc cu euroii ramasi intr-o popota pe un Noroc (cea mai buna bere proasta romaneasca - nu ca-i fain sloganu'? e, domle, e!). ca o fetita cuminte, ma duc spasita la banca - "a, nu, nu la noi!!!" "da' unde?" "bai, la banca unde l-ati facut" "pai, stiti, scrie pe el ca e de la voi, vedeti, BCR!" "da, da' tre' sa mergeti la sucursala care vi l-a eliberat" "da' nu m-ati gasit in calculator?!" "ba da, dar...nu pot eu de aici sa umblu". doua puncte bara
Bine, zic, si pornesc catre sucursala-mama (desigur, intr-o alta zi, pe sistemul: "picioare batute, c.r frecat"). Acolo, acelasi dialog de surzi. "Nu va suparati, vreau sa lichidez contul" "nu va suparati, de ce?" "nu va suparati, conteaza?!" "a, nu". din nou doua puncte bara. Asa, zic, sa-l lichidam. "a, pai nu la noi" "da' unde?!?!" "a, nu, la noi" O stiti p-aia a lu Caragiale?!?! Amice, esti idiot!!!! e, zic, deci cum ramane? "pai, faceti o cerere si noi o inregistram in 30 de zile lucratoare si va raspundem in 30 de zile lucratoare si primiti banii in 60 de zile lucratoare" Aoleo, da' cand va dadeam bani, cat de repede ii luati, pupa-v-ar girafa cu malarie pe bot! Ma decid sa fac cererea si cand o dau, ma intreaba cucoana: "stiti ca primiti banii in lei, da?" "pai cum, ca eu v-am virat euro, cardul e in euro, contul e in euro!" "da, dar noi va dam inapoi lei, ca suntem in Romania". Acestea fiind spuse am lasat si cerere si card si tot, mi-am jurat ca nu mai intru in banca respectiva si asta a fost.
Pana azi. Cand am avut nevoie desperata sa platesc cu cardul pe net. In euro. Ca asa am ajuns - totul facem pe net si cu card, ca n-avem timp nici sa ne cautam de paraziti in crestetul capului ca stramosii nostri maimutele. Cred ca in curand si pentru pupurush o sa fie nevoie sa tastam vreun PIN, sa introducem un plastic in vreo fanta sa faca "bip", si abia dup-aia dam drumu' jetului impacati.
Va urma
Nu ma leg de criza financiara - n-am credite ca n-am avut niciodata bani sa iau bani, asa ca nu ma afecteaza zeci de comisioane ascunse sau mai putin ascunse, motivate sau mai putin motivate de caderea bursei din Shanghai si motzul pus pe dreapta la fesul seicului Bruneiului sau ceva.
Atata decat ca odata demult, "tare demult", vorba slagarului, avusei o bursa peste hotare intr-o mandra tara nu prea vecina, nici prea pretina, da' nitel ruda. Asaaa ... si bursa lui peste prajit venea p o bucatica plasticata de ceva, anume un card in euroi de la BCR (ups, dom' Erste, sa treceti pe la casierie! ca io am tot trecut). E, tanara si nestiutoare in ale finante-bancilor, la finalul prelungitului meu sejur in Francia, revenind pe mioritica gura de rai, ce-mi spusei?! Daca tot m-ati mancatara de cam juma' din bursa pe o luna cu comisioanele mamelor, tatilor si strabunilor vostri dar! astazi si maine, ian sa mananc si io o paine alba cu ce mi-am luat de la gura 5 luni si sa lichidez contul / cardul, sa arunc cu euroii ramasi intr-o popota pe un Noroc (cea mai buna bere proasta romaneasca - nu ca-i fain sloganu'? e, domle, e!). ca o fetita cuminte, ma duc spasita la banca - "a, nu, nu la noi!!!" "da' unde?" "bai, la banca unde l-ati facut" "pai, stiti, scrie pe el ca e de la voi, vedeti, BCR!" "da, da' tre' sa mergeti la sucursala care vi l-a eliberat" "da' nu m-ati gasit in calculator?!" "ba da, dar...nu pot eu de aici sa umblu". doua puncte bara
Bine, zic, si pornesc catre sucursala-mama (desigur, intr-o alta zi, pe sistemul: "picioare batute, c.r frecat"). Acolo, acelasi dialog de surzi. "Nu va suparati, vreau sa lichidez contul" "nu va suparati, de ce?" "nu va suparati, conteaza?!" "a, nu". din nou doua puncte bara. Asa, zic, sa-l lichidam. "a, pai nu la noi" "da' unde?!?!" "a, nu, la noi" O stiti p-aia a lu Caragiale?!?! Amice, esti idiot!!!! e, zic, deci cum ramane? "pai, faceti o cerere si noi o inregistram in 30 de zile lucratoare si va raspundem in 30 de zile lucratoare si primiti banii in 60 de zile lucratoare" Aoleo, da' cand va dadeam bani, cat de repede ii luati, pupa-v-ar girafa cu malarie pe bot! Ma decid sa fac cererea si cand o dau, ma intreaba cucoana: "stiti ca primiti banii in lei, da?" "pai cum, ca eu v-am virat euro, cardul e in euro, contul e in euro!" "da, dar noi va dam inapoi lei, ca suntem in Romania". Acestea fiind spuse am lasat si cerere si card si tot, mi-am jurat ca nu mai intru in banca respectiva si asta a fost.
Pana azi. Cand am avut nevoie desperata sa platesc cu cardul pe net. In euro. Ca asa am ajuns - totul facem pe net si cu card, ca n-avem timp nici sa ne cautam de paraziti in crestetul capului ca stramosii nostri maimutele. Cred ca in curand si pentru pupurush o sa fie nevoie sa tastam vreun PIN, sa introducem un plastic in vreo fanta sa faca "bip", si abia dup-aia dam drumu' jetului impacati.
Va urma
joi, 23 octombrie 2008
Mangaie-ma, saruta-ma, fa-ma sa mananc ciocolata
Da, e clar. Ciocolata e a treia cea mai mare inventie a omenirii, imediat dupa scripete si dush (n.r.: ordinea variaza in functie de nevoia momentului).
Tin sa multumesc pe aceasta cale prietenului meu pe care-l alintam deloc patiseric sau cofetaresc, ci de-a dreptul alcoolic Berila pentru moto-ul genial care-mi tine loc de titlu la primul "post" de pe acest instrument modern de comunicare denumit blog. Apropo de blog- e ca-n bancu' cu ardelenii: Io acu' am aflat! am ramas de caruta, dom'le, si acu', na, mi-am tras si io unu' ca mai si lucrez in bransa, cica, si ma fac de ras ca nu stiu ce-i ala.
Acuma vorbesc mult pentru ca doua colege au facut o maaare milostenie si mi-au adus de la cofetarie o minunatie de prajitura cu ciocolata pe care as descrie-o sadovenian, chiar balzacian pe vreo 20 de randuri, doar ca va iubesc prea mult sa va torturez cu asa o imagine care face sa-ti lase gura apa daca nu cumva faci parte din grupul nemancatorilor de ciocolata (pe care il salut).
Istoria ciocolatei începe cu doua mii de ani în urmă, când cultura arborelui de cacao era practicată în America de Sud. Conform cercetarilor moderne, ciocolata neagra - nu cea alba si nici cea cu lapte - scade presiunea ridicata a sangelui, ca sa nu mai vorbim de proprietatile recunoscute de afrodiziac. Exista o multime de mituri despre ciocolata. Si, din pacate, exista si vesti proaste.
Si pentru ca deja prevad injuraturile insotite gales de expresii scarbite intiparite pe fata-va ("da, taticulee!" pentru cunoscatori), mai zic un cuvant frumos si gata: sagalnic. Bine, doua: sarlota.
Vapuppatoti si-un Rom cel dublu la toata lumea!
Tin sa multumesc pe aceasta cale prietenului meu pe care-l alintam deloc patiseric sau cofetaresc, ci de-a dreptul alcoolic Berila pentru moto-ul genial care-mi tine loc de titlu la primul "post" de pe acest instrument modern de comunicare denumit blog. Apropo de blog- e ca-n bancu' cu ardelenii: Io acu' am aflat! am ramas de caruta, dom'le, si acu', na, mi-am tras si io unu' ca mai si lucrez in bransa, cica, si ma fac de ras ca nu stiu ce-i ala.
Acuma vorbesc mult pentru ca doua colege au facut o maaare milostenie si mi-au adus de la cofetarie o minunatie de prajitura cu ciocolata pe care as descrie-o sadovenian, chiar balzacian pe vreo 20 de randuri, doar ca va iubesc prea mult sa va torturez cu asa o imagine care face sa-ti lase gura apa daca nu cumva faci parte din grupul nemancatorilor de ciocolata (pe care il salut).
Istoria ciocolatei începe cu doua mii de ani în urmă, când cultura arborelui de cacao era practicată în America de Sud. Conform cercetarilor moderne, ciocolata neagra - nu cea alba si nici cea cu lapte - scade presiunea ridicata a sangelui, ca sa nu mai vorbim de proprietatile recunoscute de afrodiziac. Exista o multime de mituri despre ciocolata. Si, din pacate, exista si vesti proaste.
Si pentru ca deja prevad injuraturile insotite gales de expresii scarbite intiparite pe fata-va ("da, taticulee!" pentru cunoscatori), mai zic un cuvant frumos si gata: sagalnic. Bine, doua: sarlota.
Vapuppatoti si-un Rom cel dublu la toata lumea!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
